ura și iubirea
întunericul și lumina
potopurile din ochii înlăcrimați
o zi frumoasă așteptând
să-i spui că nu e singură
chiar dacă omul
se naște și moare singur
într-o lume aspră
în care prietenia e rară;
o rugă nesfârșită
în fiecare clipă
când totul se schimbă
după chipul și asemănarea
țărmului, umbrelor, valurilor
care trec prin sângele meu;

toate întruchipează cântecul,
tăcerea,
jarul iradiind căldura din piept
încât uit că oamenii mor și se nasc
necunoscând dulceața
cuvântului din suflet
care îți dă răspuns