azi, între mâinile mele

a înviat un poet

rudele lui ciripitoare

rudele lui foșnitoare

rudele lui curgătoare

m-au rugat să deschid

cartea uitată de lume

în cimitirul cărților necitite

azi, între mâinile mele

a înviat un poet

o minune știută doar de mine

de păsări, de frunze

de iarbă, de flori

de Dumnezeu și raza de soare

nu și de oamenii care fug de minuni

preferând fericirea cu aripi betege

și surâsul înecat în oglinzi

eu și poetul înviat

între mâinile mele

ne-am privit îndelung

el, cu ochii lui de mare fără valuri

eu, cu ochii mei de cer fără nori

el, ridicându-și pasărea gândului către mine

eu, coborându-mi ploaia gândului către el

mâna cuvintelor lui atingând

mâna necuvintelor mele

respirația versului său

deschizând fereastra sângelui meu

el, ca o umbră, regăsindu-și

trupul pierdut

eu, ca un trup, regăsindu-mi

sufletul lipsă

el, îmbrățișând neîmplinitele mele dorințe

așa cum râul îmbrățișează

crengile salciei plângătoare

așa cum vântul îmbrățișează

pietrele mute

eu, sorbind cafeaua fierbinte

a trecutului său

dătător de speranță

și luciditate

azi scriu poemul

în cinstea poetului

revenit dintre morți

dimineața mă privește

cu gura căscată

cu soarele răsărind

din adâncul viselor sale

a opta minune se află aici

între mâinile mele

la o aruncătură de lacrimă