gândurile mele își deschid fereastra
la granița unui insolit orizont
în care fiecare vrea să trăiască
ascultă, tu, inimă, mult deasupra ființei mele
m-am agățat de speranța
că ai trecut de suferință
și am aliniat stelele
pe care le-am văzut
atât de mari și curate
după puterile magice
deși toate se aflau
la înălțimi diferite
în viața aceasta
curgătoare în tine
ascultă, inimă,
eu știu cum aș orbecăi
în jurul tău, amețindu-mă
fără nicio adiere de iarbă
fără copacul ce-și are locul
în existența mea
fără să urc ținându-mă de rădăcina ta
să caut lumina de la secundă la secundă