tot ce pun pe note, tot ce scot în lume,

nu-i decât roitul unui mic folicul

ce îngrămădește lacrimi peste glume

până-și umple singur sacul de ridicul.



șmecheraș de urbe, via mahala,

versul meu se-încruntă, peste rând, la voi,

sare ca o capră roșie sau ca

o potcoavă albă de pegas old boy.



dă năvală-n case, sparge bibelouri,

și își pune singur iepurii-n joben,

dă cu antiseptic, scoate din tablouri

femeiuști grăsuțe marca pol ruben...



îl tot mân din urmă, către farmacie,

să-și mai domolească pasul postmodern,

dar te pui cu dracul care-ar vrea să fie

inimaginabil, hiper și etern!?