Voi numără fiecare fulg din aripă cu visul din el
ca o catapultă filosofică medievală
șterge-voi pantofii de praf
căuta-voi geana dimineții din întunericul vorbăriei
similar cu viața albit rece motivat de o chiftea
urca-voi munții cheliți de imperiul austro-ungar
după gâlcevele din dughenele ardealului
la fel de răsărite ca cele moldovene de o ființă cu cele muntene, cojene, oltenești
că niciun fulg nu e solz de pește
să cânt cu el dimineața din vorbărie
nici umbra de vis pierdut sau madlene

Voi sfârși la un moment, epuizat de perna în care voi pune toată munca asta,
și va fi ziua a șaptea a neputinței mele,
iar firescul va râde de nesăbuința mea...