ceață, contur neclar
primesc în dar cuvinte fără chip
cum florile fără corole

unde ești?

aici, oglinda captivă
în propriul vis
aici, fereastra acoperită
de iedera neputinței

aici, te caut ca orbul
printre amintirile
contondente

în timp ce umbra
ca o pisică
își freacă fața și trupul
de picioarele mele
ca niște rădăcini noduroase

în timp ce sângele
se zvârcolește
ca un șarpe în focul dragostei
iar inima bate ca un protest
înăbușit de rugină

în timp ce lacrima, ca un soldat
pleacă la războiul cu timpul
un drum fără întoarcere
un drum fără scrisori de adio
un ultim strigăt
în leagănul ierbii

unde ești?

între mine și TINE
fosta mea viață
ca o pată pe ochelari

încerc și încerc
să o șterg
cu catifeaua albastră
a cerului

dar mâinile
îmi sunt
mult prea scurte