eu sunt un fel de dragon, există în filme, în cărți
nu și în realitate. despre dragoni însă, se mai vorbește
sunt un punct de atracție, eu sunt mai degrabă căldura
din miezul unei zile caniculare de care toată lumea fuge.
eu sunt și nu prea sunt, pentru că de cele mai multe ori
nu sunt lîngă tine.

esse est percipi nu e pentru mine, deși uneori îmi place să cred
că lumea vede doar copacul, falnic, și nu vede rădăcina.
cumva în dragostea noastră eu sunt rădăcina unui baobab
dar ce se vede, ce se percepe e un bonsai care arată
ca un avertisment despre consumul în exces.

că tot am spus de exces, am crezut multă vreme, ca blake
că drumul excesului duce la palatul cunoașterii, doar că
la fel ca hercule furios știu că pe căi anevoioase se ajunge la stele.
altfel, despre rău, numai de bine, îmi cos singur pantalonii
și uneori trec strada fără să mă asigur în speranța că tocmai tu
vei trece în secunda aceea pe acolo să mă lovești.

spun asta pentru că în general nu mă vezi, nu mă percepi
decît ca pe un vampir energetic care face ca vorba despre nimic
să dea nimicului un sens. știu, nu am văzut împreună perseidele
noi am văzut persefonele, cele care curmă lumina. trebuie să-mi pun
ochelari și chiar mi-ar plăcea să-mi spui aragaz cu patru ochi
în timp ce citesc dragostea pe pielea ta.