Căsuței de pe strada Dimitrie Ralet nr.16, din Botoșani,
care m-a găzduit în anii adolescenței.

Motto:
Adolescența, soră cu marile elanuri,
Adolescența, soră cu marile greșeli,
Nicolae Labiș

De ce în sufletul nostru rămâne,
Dintre atâtea alei și poteci,
Numai o singură stradă, anume,
Ce stăruie-n gând ca un astru, în veci?

Să fie un farmec turnat de destin,
La umplerea cupei timpului meu,
Și care mă face mereu să revin
Pe strada țesută cu ani de liceu?

Să fie acea căsuță pitită
Printre atâtea zorele și tei,
Mirajul ce-ndeamnă ca o ispită,
Avidă, magnetic sorbind pașii mei?...

Acea căsuță e numai icoana
Atarului unor ani ce-au trecut,
Cu vise de-adolescență în goana
Unui șir de zile și nopți de tumult.

În taină aud cum strada mă cheamă,
Iar eu, învins, mă întorc uneori,
Purtând hoțește pașii cu teamă,
Furând amintirii o clipă din zori.

31 mai 1987