orașul injectează cu râvnă toxine
în case
peste fantome ghemuite în spaime
trotuarele scot cu forcepsul din borduri
disperări
fără anestezii locale

timpul nu mai semnează
fișa de pontaj
cu smerenie
în antecamera iubirii

felida își ascute caninii de jugulară
în reflectoare
și nimeni nu vrea să vadă
ghilotina în cadență astrală ne ridică din oase

ce se vrea
și ce este nu sunt frați de cruce
precum un moșneag decrepit viitorul rulează aleatoriu
înțelesuri în alb și negru
pe degetul ispitei
cenușiul mugește sub toate

metastazele iubirii dețin codul mântuirii

inima
uitată în mâna unui mort trasează hărții
pulsiunile inocenței

se impune urgent un restart