umbră, vis, aproape existență

dragostea risipită dimineața

cum ceața de soarele fără milă

creangă aplecată la pământ

mângâind frunza moartă

aproape plâns, aproape înviere

aproape muzică

copilărie deghizată într-un bătrân

mergând pe aleile dorului

ziua tăiată în trei felii subțiri de speranță

mâna întinsă ca un fum peste case

crini de gheață sub aripile

unui vultur pleșuv

aproape zbor, aproape atingere

dangătul unui clopot

în jungla luxuriantă a sângelui

vântul ca o cascadă de șoapte

prăbușindu-se peste tăcerea adâncă

sărut ofilit în glastra buzelor

dragoste sfâșiată de ghearele timpului

aproape cuvânt, aproape poezie

amintiri ca oamenii-n peșteri

gânduri mocnind sub păduri de cenușă

privire ridicată la cer

cum lampionul în întunericul nopții

unghia lunii înfiptă în carnea iluziei

o stea căzătoare rostogolindu-se

ca un cap decapitat

aproape răspuns la întrebările fără răspuns

aproape fruct pe creanga misterului

aproape miracol, aproape veșnicie