De aș fi două catarge, unul acasă, celălalt aiurea -naufragiat-
învelit de pânza păianjenilor calmi cu
solzi chitinoși de gândaci de bucătărie,
în marele oraș, ca în copilărie, la școală
rece, dezorientat...

De aș fi două melodii, una acum, cealaltă eternă -în deșert-
printre difuzoare dezlipite pe caldarâm,
la finalul marelui festival al necunoscuților
pe care i-am cunoscut, doar în trecere,
fredonați în contrarealitatea mea tonală
cu apucături de supereroi ai libertății,
darnici, săraci de orice invidie...

De aÈ™ fi dubluri turbo...