nu mai e timp de iubit
se scurge prin teascuri
prin sucul de roșii
prin dorul strivit între roțile unui vas de inox
obișnuiam să tăcem în timp ce mâinile
gândeau pentru noi
cele mai frumoase iluzii
câteva goluri umpleau pivnița vieții
totul copt chiar și tristețea de a nu putea uni
amforele cu ulei de floarea-soarelui
din semințe bătute și
vânturate sentimente în coajă
numai bune de ronțăit
clipele miroseau tomnatic
ne îmbogățeau de culori și miresme
gurile avide adăpători de adevăr
pârguit în inimile noastre mere
dulcege românești