Numele meu
e o problemă
liric-taxonomică,
de ființă căzută
din ființa vie.
Pot deveni acela
așteptat, de iure,
în interiorul cititorului meu
tâmp în lumina reflectoarelor
ispitirii de a raționa.
Varză călită
în autoservirea
vorbei. Bluf, strigă
când comandă, și îi/
mă toarnă în gamelă.
Adormiți de Visul Iubirii
de Adevăr și Onoare
ne întindem pe o felie
unsuroasă de pâine.
Se șterge de mahala
printre măselele timpului
trecut în așteptarea mea.
Eu sunt mestecat cu prana
în ore de convulsii
cu memorie paralelă.
Suntem paranoia aproapelui
uitat de o orânduire
mercantilă. Iami-iami, sosul
ni se scurge în perpetum
raționamentul sofist.