agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-10 | [This text should be read in romana] |
ÃŽn miezul unei veri frumoase,
Ca toate verile la noi, Un mândru codru de foioase Stătea cu crengile vâlvoi. Că s-au gândit acești copaci La lucru mare, și anume, Să aibă codrul un cârmaci, Cum au mai toți pe astă lume. — Eu cred, vorbi un pui de pin Din cei prezenți mai temperat, Că hai să mai gândim puțin, Să fim cu… trunchiul împăcat. De ce am vrea o guvernare, Nu sunt copaci bătrâni pe-aici? N-avem la dânșii îndrumare De când suntem arbori pitici? Să fim ce-am fost dintotdeauna: Smeriți, cu cuget împăcat Și vom învinge și furtuna, Și alte valuri ce se-abat. De-a lungul vieții am trecut Prin vremuri albe, negre, sure, Așa cum Dumnezeu ne-a vrut – Să fim copaci într-o pădure. — Amice, taci că n-ai habar! Îi spuse-un plop, cu glas acid; Tu ești așa, minoritar, Ca și vecinul tău, molid. Și tu, și bradul, și molidul Duceți-vă la munte, sus, Poate-l găsiți pe individul Ce-n casa noastră v-a adus. — Am deviat de la subiect, A luat cuvântul un castan; De nu vom dovedi respect, Mai trece-n vorbe încă-un an. Dorința tuturor se știe De-un an sau doi, sau mai 'nainte; Dar întrebarea-i: cin' să fie Pădurii noastre președinte? — Eu am văzut pe cineva Vorbi, de lângă dânsul, fagul; E mic, cam cât o rămurea, Dar chipeș, de-a mai mare dragul. Se odihnea pe un morman De frunze și de crengi uscate; Nu i-am vorbit, dormea buștean Înconjurat de patru cioate. De vreți pe cineva voinic, Atuncea nu-i de ajutor, El are trup de lemn, dar mic Și-un fel de cap strălucitor. — Ce spui, măi frate, are trup? A luat cuvântul un gorun, Tu poate c-ai văzut un lup Și ăsta nu e șef prea bun. — Tu râzi, gorune, mintenaș, Răspunse fagul, dar și-așa, Nu ești mistreț, nici iepuraș Și n-ai de lup a te speria. Acel pe care l-am văzut Nu știu de are trup ori coadă… Dar e ceva din lemn făcut, Poate de nuc, dintr-o livadă. Nu e ca noi, dar ce contează? Și are-n plus ceva de preț, Ceva ce-n soare scânteiază Și-l face tare îndrăzneț. Și dacă-i armă sau podoabă E evident că n-am aflat; Dar mi-a părut a fi de treabă, Nu cred să umble înarmat. Și cred c-ar vrea cârmaci să fie, De-om vrea și noi – că pe oriunde De-i spui la unul de șefie, Numai de voturi nu se-ascunde. — Deci, fără multă tevatură, Căci fagul ne-a văzut destinul! Au spus trei carpeni buni de gură. Și iar a luat cuvântul pinul: — Măi carpeni buni, observ că-ntreaga Pădure chiar îl crede sfânt; Dar de greșim? Ne luăm desaga Și ne pornim spre alt pământ? Acest ceva n-are tulpină! Iar dacă totuși înfrunzește, Cum credeți oare c-o să-și țină Atâtea crengi care vor crește? Aflăm că are strălucire, Că-i ascuțit și că-i frumos; Dar noi de-aici, din înălțime, Vom ști ce face-acolo, jos? Eu zic că la așa lucrare Să ne rugăm pentru un semn, Că asta nu-i asemănare – O coadă sau un trup de lemn… — Ajunge, pinule, acum Vorbește un stejar bătrân, Cu vorba multă stai în drum Sau stai cu… ramurile-n sân. Așa că lasă-ne cu sfatul, Iar eu acum așa socot: Să anunțăm și candidatul Și să-i chemăm pe toți la vot. *** Sub norii albi și groși de scamă Pădurea-ncepe o poveste Cu zvon de frunze care cheamă, Cu crengi subțiri ce dau de veste. — Votați, se cere unitate, E timpul ca să progresăm! Și-un vuiet verdele-l străbate: — Am înțeles cu toți! Votăm! A doua zi e sărbătoare Și, fie tânăr sau bătrân, Copacii jură închinare În fața noului stăpân. Căci, hotărându-și viitorul, Pădurea a ales toporul.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy