erai un mister,
ca mărul Evei secret,
genele–ţi tulburau
noaptea somnul,
uitai să-ţi scoţi
cerul din iriÅŸi
ÅŸi iasomia
din părul tău violet,

deodată ne-am trezit tineri,
iarba era ruptă, retrăindă sub noi,
doar inorogii priveau
cu sfială Sfinxul
dimineţii,
din culcuÅŸul
din flori de trifoi