mi-ar plăcea să-mi vorbești ca unei zile de naștere
să-ți mângâi părul
ignorând primul lucru interzis de credință
furia cărnii

plăcerea trupului să comande mintea
până la refuz
plină de senzațiile cuvintelor auzite prima oară
sarea să urce din tălpi
în lipsa fierului să-mi pierd echilibrul

tu și eu
supraviețuitorii unei iubiri lăsate să circule liber
prin capitalele cu finaluri brutale de an
ce se mistuie într-o durere străină ființei

dragostea nu este din lumea noastră
precum un mineral ce scoate energiile negative
mi-ar plăcea viața cum era acum o sută de ani
dorința de a cuceri spațiul
încrederea că vaccinurile vor face tuberculoza uitată

sfârșitul va veni când oamenii vor fi plecați de acasă
iar eu te voi iubi
până îmi va da sângele