că un om a căzut în stradă
cum ţi-ar cădea ţie cineva cu tronc
şi eu conduceam singură
cu gândul pe pilot automat
iar noaptea nu era în toate minţile
era lividă şi ducea un sac de oase
în spate la gunoiul universal
pe care chiar nu ştiu cine-l plătea
dar se făcea o groapă comună pe dreapta
se ridica un miros de moarte
iar eu n-am avut de lucru
am frânat să-i fac respiraţie gură la gură
să anunţ la 112 să-l salvez
mort copt l-am călcat pe bătături
poate că era mai bine să fi trecut cu vederea
s-a constatat că este omul fără Dumnezeu
se numeÅŸte octombrie
îl gonise toamna de-acasă
descumpănit a luat-o pe unde
noaptea năpârlise numai stele verzi
nu credeam să-l salvez pe Dumnezeu
însă el în drum spre viaţă
mi-a zis sub perfuzie
iubeÅŸte-Å£i aproapele