de azi îmi decalez noaptea cu o bufniță
ziua,
intrată la apă,
cu o ciocârlie și-un greier
încerc să mă păstrez pe aceleași axe
ale timpului
să trag o linie neagră cu carioca
între bine și rău
să te extrag din solstiții
rămase în urmă
și să te aduc în ținuturile mai reci
ale toamnei
tu spui că ora de sex e bătută în cuie
și subscriu
nu-ți dai viața peste cap în numele unui moft
astronomic

în timp ce dormi îmi întind iluziile lipicioase
pe pâine
lângă o cană de ceai verde
Lung Ching
echinocțiul e singurul moment din an
în care îți poți omorî și exila visele
locul pustiit va fi colonizat cu metafore vii,
peste noapte
iar metaforele vor adăuga zilelor ce vor urma
până în Martie
milioane de ciocârlii
și milioane de greieri