Când soarele mijește la fereastră

Bijutierului îi scapără ochii printre gene;

Ridicându-și încordat osul sacral cu lene-

Întins pe spate sub plapuma albastră...

Dă într-o parte capul cufundat în pene,

Întinde o mână spre unealta sa măiastră,

Imaginând din vise în clipa sa sihastră:

Bijuterii cu fire de argint-perene...

-Ce faci dragă, iar te-ai trezit poet?

Bijuteria mea te-așteptă salamastră!

-M-ai prins! Exersam doar un sonet...

Nestemată dragă-Scumpa mea nevastă!

Matinal acum îți par cam desuet,

Precum un diamant în căsnicia noastră...

Emilian Oniciuc-29.10.2023