port haina străvezie să poți vedea prin mine/dacă-s din lut făcută sau poate e mai bine/să știi mai dinainte că-s abur dintr-o noapte/când tremura pământul sub stelele răscoapte/port vântul în privire, culoarea mi-e albastră/o pot lăsa-n cuvinte, în pragul din fereastră/să judece lumina ce-n pleoapă ne mai bate/cu aripi de rugină, temeinic înfierate/din soare-mi iau puterea să curg cât mi se spune/sunt bietul don Quijote, sunt călător prin lume/ nu mă băgați în seamă când pasu-mi se strecoară/sunt spiritul cuminte, sunt struna de vioară /lăsată neatinsă în lumea asta oarbă/ce noaptea o dezleagă, lumina să o soarbă