În noapte-i alb, troiene de gândire
Nesomnu-i lup pe hoituri de-ntrebare
E putred adevăr ce se-ntrezare
Să lumineze-n umbre, să te mire.

Am scris pe poarta păcii De vânzare
ÃŽn perne tu, desfac spre-amor chimire
În aşternuturi zarva să se-nşire
Åži nu mai cuget, lutul ne tresare.

Iubirea umblă beată-n cărnii cramă
Şi sângele ne este-n clocot vin
Licoare din străbuni, ce ne tot cheamă.

Văzduhu-mi este tată, zbor devin
Şi glia spre păşire-mi este mamă
Copilul meu e cerul în senin.