Zadarnic, Doamne, timpul meu îmi este
ÃŽn umbre-ntreb lumina tainei Tale
Cu ochii pe fereastră-ntre petale
În iarna-n sobă ascunzând poveste.

Interogaţii în nimic egale
În rugăciune nu or trece peste
Genunchi zdrobiţi de Tine cară veste
Atotputernicule pe-a Ta cale.

Privirea Ta înfige-o-n văz în mine
Acolo leacul Tău să îl aud
În răni pe sânge liniştea cum vine.

Că de misterul Tău de zarvă-s ud
A nu putea să Te-aflu pe retine
Şi Te ating doar crezul când mi-e nud.