ÃŽn marginea din marginile orizontului,
Unde din răsărit mi se nasc apusuri
Și între stele mă rostogolesc,
Iară m-a vizitat viitorul.

Am vorbit cu el despre ferestre
Din a căror rădăcini cresc vederile
Puilor de lacrimi care încă n-au plâns.

Venise să-mi povestească despre clipa
În care golul unde cădea nu se mai săvârșea.

Risipa lui mă cuprindea ca o durere
A florii care din rădăcini, prin trunchi,
Și-a înălțat spre ramuri parfum și culori
Pentru ca din ochiul luminii, înfrunzind,
Să-i crească în pântece umbră de stea.

Acum, mă gândesc, poate că ar fi trebuit
Să îi fi spus că leacul marginii unde crește
Este carnea copiilor pe care îi va naște
Din ființa ce întrupându-l îl risipește.