ÃŽn fiecare din oase curgea ceva din trecutul meu
Mă plânsesem, de numai și numai
Până când ușa derbedeului ai devenit, printr-un urs
Nu am mai spus nimic înapoi
Mă loviseși cu raze în pumn de mi se înroșise un umăr, dar ochii
Între bucăți de timp se stă bine, nu înainte de timp, nici în timp, nici peste un timp, ci între faliile timpului
Era periculos
Nu persuasiv
O să mă nasc în nimic, ca o nimfă
Jurasem că nu o să mă mai nasc decât în nimic
Acolo sunt petale multe
Cu ele o să mă acopăr
Numai cu petalele roz, ca o zână călcată cu bocancul.
Și dacă am niște răni, cumva
Iute
Nati mă culcă.