Cine-n dragoste trădează
să n-aibă parte de vază
să-i fie viaţa povară
fie iarnă fie vară

Să umble noaptea sub stele
să se-mpiedice de ele
fiecare clipă vie
să-i fie o tragedie

Să nu aibă loc sub soare
să umble năuc pe mare
sufletul să-i fie jale
pustiul să-i fie cale

Pentru dragostea lăsată
pe a lumii sfântă roată
să-i dea Dumnezeu durere
fără nici-o mângâiere

Să umble din poartă-n poartă
ca un om lovit de soartă
nimenea să nu-l primească
prin furtuni să rătăcească