I.

sunt dimineți în care mă trezesc odihnit
ca după un plâns bun
ori după un film previzibil de acțiune din anii 80 în care
la final cel bun îl aruncă în aer pe cel rău
mă prefac surprins când deschid ochii
n-am făcut nimic special să merit încă o zi
îmi spun aiuritule
poate ți se trage de la prezența constantă în corul parohial
ori poate există o loterie divină
când moare vreunul
care nu și-a propus lucrul acesta
zilele lui se reportează

mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o lume în care
ne câștigăm existența cu aptitudini mai sincere:
să fiu credincios cu vechime de minim trei ani
ori de profesie om
noi credem că ni se cuvine fără să facem nimic
mâna aproapelui trecută prin păr
ca semn de eliberare într-o noapte de seder
ori inima altuia ca un ceas enervant
care-ți aduce aminte că nu ești singur
când ți-e somnul mai dulce

sunt dimineți în care mă trezesc aruncat în lumea aceasta
precum cenușa unui vulcan despre care toți au zis că e stins
atunci nu-mi doresc decât să fiu
ceva ce oamenii nu-și explică dar care îi face să creadă
că nu se termină totul
cu noi

II

am învățat prea târziu că atunci când ești mic
nu-i bine să te rogi ca să crești
pe măsură ce te faci mare lumea altuia
se face mai mică
și-ți pierzi puterile magice care fac oamenii
să creadă în tine

cineva acolo sus are un fel mucalit
de a aranja lucrurile
pentru mine le aranjează de obicei vinerea
niciodată în zi de 13 sau când sunt trei ceasuri rele
demult credeam că mâinile noastre
sunt făcute să bată recorduri la aparatul de pinball
numit cer
acum nu mai vreau decât puțină blândețe
când luna în ultim pătrar
înțarcă umbrele noastre

se povestește că la nașterea mea
lumea și-a văzut mai departe de treabă
apele și-au urmat cursul firesc
și toți au zis că e bine
fiii lui dumnezeu s-ar naște degeaba
dacă nu-i nimeni să facă
lucruri obișnuite