Eu ,Doamne, nu cred că mai ştiu ce te-aş ruga
Să mă veghezi de boală cruntă şi de toate
Dar te mai rog nu mai veghea iubirea mea
Şi las-o să mă chinuiască pân- la moarte

E o durere surdă chemându-te departe
Oriunde ai pleca în zare sau pe mare,
Nu mi-o lua te rog, nici măcar după moarte
Te rog s-o laşi s-o port cu mine-n depărtare

Lasă-mi păcatul cel de aducere aminte
Când sufăr de iubire , parc-aş călca morminte
Şi nu vreau niciodată să mi te scot din minte
Şi te iubesc şi-atunci când aud necuvinte

Şi-n locul unde am iubit cândva o fată
La stânga lasă ape, la dreapta lasă ape,
Să curgă doar izvoare pe cremene de piatră
Să vină inorogii în noapte să se-adape