vei lăsa să ne plouă,
ca în luna lui marte,
picături de lumină, înghețate la cald,
săgetând către soare,lacrimi de rouă,
în lumea mea nouă, din trupul tău alb?!

într-un cerc violet de petale albastre,
într-un sunet suav de mlădițe de grâu,
ne iubim pe un fulger, lunecând printre aștrii,
o bătaie de inimă,pe o piatră de râu,

unde pești jucăuși și paseri măiastre,
ne întorc ,și acum, la întrebarea dintâi,
unde este iubirea, pe un drum, unde pașii,
ce ne duc către soare,
îți șoptesc: mai rămâi?!...