Cu panerul nopții în mâna dreaptă
cu cel al zilei în stânga
cutreier temerar timpul
de-a lungul orelor
ca și când o nouă desțelenire
s-ar săvârși zilnic,
martor sunt, chiar cavaler de onoare
la nunta astrelor,
cerul scufundat se ascunde în ape
printre ierburi plutitoare,
par să-l vopsească în verde cu mătase de soi
să-l curețe de moarte,
de parcă mâine noi orizonturi s-ar naște
din pulberea stelelor ucise în odiseea infinită.