suntem generația de polietilenă
tot ce înghițim e de plastic
poezia e pusă în țiplă
să nu cumva să intre prin porii celui care
o ating fie numai cu ochii plăpânzi de cerneala unui
cer destrămat de zborul păsărilor
din care literele cad într-un alfabet al uitării

iubirea este de plastic
transparentă
cu leziunile acestui prezent etirat

cuvintele au gust de plastic înghițit
fără voie de regnuri înfometate

trăim chimic sperăm chimic
ne distrugem chimic

mișc mâna pe hârtie și isc războaie de litere
trupe trupe cu atribuțiuni social-armate
ce bătălie pentru locul într-o carte

un adevărat roman viața cât o mașină blindată
cutremură locul

adun toate foile scrise și le dau drumul
într-o folie de plastic