agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-29 | [This text should be read in romana] | cum lazăr înviat din morți înainte de a muri am vrut să-ți spun am dărâmat cotidienele ziduri de la troia piatră după piatră pavând cu pietre negre pietre albe drumul pe care ai să mă cauți spălând cu părul tău picioarele celor care s-au mutat cu furie în mit nu este vorba despre mine îndeajuns mi-a fost mânia lui ahile din acea zi cât am vorbit cu tine nouă luni așteptând să fim contemporani cu viitorul și moașa cărui timp imprescriptibil ca și cum te-ai fi ascuns într-o mumie egipeană de la luvru se intona corul sclavilor de weber prea târziu se dăduse de mai multe ori alarma și tu nu pricepeai moartea vine cu pași repezi in toate regnurile și cei mai iubiți dintre pământeni mor anonim atentat universal și retorica furibundă a inimii îmi curgeai prin vene și sângele nu mai putea înainta nici mai în sus nici mai în jos de inimă eram inima ta și voiau s-o taie cu bisturiul doctorului chipail cât să se deschidă palmele și liniile vieții să se întrepătrundă elisabeta înainte de a muri știam c-o să vii și că vei ști de ce vei fi venind în ruptul capului n-am înțeles de ce te voi fi iubind visându-te pe orice stradă cum vii când ție nu ți-a păsat niciodată de cele 6000 de ace din perfuzii și antibiotice și nici de suferința altora precum buddha sakyamuni și nici de toate elementele chimice în care am vrut să mă descompun pentru ca tu să le iei în mâini gingaș și în taină să plângi iubitul meu m-a iubit mai mult decât viața și apoi să calci strâmb și să te împiedici nimai și numai de mine pulsul 30 în scădere accelerată sunt mutat din ambulanță în smurd nimeni nu-mi știa numele îmi pierduseră buletinul printre mii de roți nu se știa dacă voi mai învia din morți orașul și foarte multe orașe se rugau să nu mor cu aceeași intensitate cu care își doriseră să nu fi fost un preot ortodox mi-a spus să te uit că nu mă meriți și dragostea e întotdeauna în doi și nu are nevoie de justificări am vrut să-l urmez să-l conduc legat de patul de spital cu mii de fire o cruce mult prea grea înflorită printre trei sau patru secții medicale faceți ceva numai o minune îl poate salva patetismul se dezbrăcase de roba lui robespierre și de-atunci se sting luminile pe pământul sinucigaș una câte una îmi dispărea sufletul îți dispărea sufletul și sufletul tuturor lucrurilor lumea nu mai are suflet spuneai și nici eu care te urmez în moarte ca și-n viață unde ești elisabeta și de ce nu-mi vii tremuri în primăvară și visele s-au înecat în lacrimi printre zăbrele o lacrimă albă ca o sferă printre sfincși prin tranșee îi revăd pe toți cei care au participat la războaie și au murit fără cruce apoi au fost acoperiți cu pietre zvârlite din mână-n mână de soldați necunoscuți migrând din alt timp în alt timp o piatră albă cenușie neagră arsă spălată de croncănitul corbilor bărbatul cu treisprezece copii părăsit de soție plecând la cules de căpșuni în germania cu un albanez și cinci copii născuți în kosovo când miloșevici trăia era frumoasă foc și eu înțeleg suferința nu nu pot accepta și nici înțelege durerea urletul femeii când naște natural 13 copii și apoi să trădeze ce unește două suflete dacă unul din ele este mințit și trebuie să-și asume destinul spulberat precum kosovo afganistanul ucraina nu încă butonul atomic se scutură narcisele (floarea morții la mesopotamieni în autocontemplare însă nu-mi amintesc felul în care se contempla ghilgamesh altfel decât coborât în adâncuri rugându-se să nu adoarmă și cuneiformele de pe stelele de la oxford au primit interpretări simpliste în fond ghilgamesh a obținut nemurirea de la ut-napiștim altfel cum am putea vorbi despre el ) îți poruncesc ieși afară i-a spus Iisus lui Lazăr am ieșit din mormânt legat de mâini și de picioare nu s-a stabilit cine greșise eu sau tu mai mult cine l-a supărat pe Cel Prea Înalt și nu mai era timp de căință cum pasc caiii în împerechere sălbatecă mă păscusei până la măduvă în iarba cu rouă sub stele căzătoare nu se știe numele celui care a murit și din care a rămas mitologia nedescifrată a clipelor fericite mi te-ai urcat în spate și-mi luasei șira spinării devenisem Unul primordial ocolind universul nu muri nu mor te voi înveli cu mine cum lumina îmbracă stelele cu durere după ce mor fără nume |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy