când spui iubirii adio,
ecouri se sparg de pământ,
luna ne seceră paşii prin iarbă
rostogolindu-se prin ovale de
vânt

nu știu dacă mi-ai fost
întâmplare,
un strigăt prin vis
ori un mit,
acum e târziu și aș vrea
doar să-mi culc umbra
sub desculţul tălpilor tale
iar tu să-mi spui
dacă ți-am rănit mersul
prin vreme
sau dacă neiubind
am murit