limba de foc a clopotului a înghețat
clopotele au nume și vîntul îl strigă pe fiecare
ca o mamă care își cheamă copiii la masă
și le dă la fiecare cîte-o șosetă colorată
să o pună pentru cînd vor să bată în liniște

fiecare zi e un crematoriu în care ardem
tot ce-i mai bun în noi de teamă să nu părem altfel
și de fapt rămînem cu ce n-am ars
oamenii care trăiesc în ceruri, în vîntul
care ne-a luat cenușa

cel mai trist e că dacă m-ar pune cineva să aleg
o zi, o singură zi din viața mea care să se repete
ca în ziua cîrtiței eu nici măcar nu am o zi
care să nu să se repete, e același
moment în care vrei să te verși pe tine din tine

apoi să renaști, un phoenix din propria vomă
un phoenix din propriul rahat, oare te mai cunoaște cineva
oare mai știe cineva că ești bordelul propriilor emoții
azi sunt drona cea bună care omoară drona rea, da
azi sunt drona cea bună, omoară drona rea.