l-a găsit într-o zi omul de curte
chircit într-o parcare de tiruri
fugise de la nebuni în timp ce acasă
ai lui îndesau cu genunchii
banii din alocația de nebun
într-o sacoșă de rafie

de-atunci a rămas pe la han
nu făcea rău nimănui
îngâna cerul e dorul meu
punea murături și crăpa lemne
visa că sub topor crapă ai lui

*

când vânzările nu mergeau
nea Mihai se închidea în dacia lui carosată
plină cu pepeni
și citea istoria familiei Borgia
apoi povestea tuturor
cât de bine a dus-o în comunism
cum scotea alcool pe furiÈ™ din combinat
și-l dădea la schimb
pe-un futai sănătos ori pe cărți

uneori îi mai scăpa câte o lacrimă
dădea vina pe vânt și râdea:
patroane
eu îs ca un pepene veștejit
cum îl tai în fața clientului
cum începe să curgă

*
Ianoș înjura printre dinți când
rămânea fără steaguri cu România
trebuia să închidă taraba și să meargă la Timișoara
ori Tîrgu-Mureș
mai erau și turiști chercheliți
care-i dădeau milionul numai să cânte
sus stă iancu pe statuie și le dă la unguri muie
freca bancnotele de bărbie
apoi de prohab
să aibă spor
când plecau urla în gura mare
sănătate la neamuri
și apă la păpușoi

*
lăutarii mâncau pui pe jar
poșteau câte-un slim
apoi stăteau geană pe masa jidanilor
și-a ălora care vorbeau limbi străine
când nu le ieșea pasiența
se certau între ei pe țigănește
al cui e rândul să-ntrebe
dacă salariul s-a pus pe card

când le ieșea pasiența stăteau la masa unuia
care-și spunea poet
bucuros că are cu cine să bea
poetul turna de zor în pahare
apoi începea:
bă voi știți că sunt o iapă și poezia-i un fel de vodă?
dacă nici poezia nu mi-o face dreptate
atunci să poftească să mă pupe
nu departe de coadă