agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-08 | [This text should be read in romana] |
lucrurile încep întotdeauna cu sfîrșitul
așa cum m-am sfîrșit eu în`93 după bac încît simțeam că pletele îmi cresc din măsele și pentru că aveam alte planuri decît planul tatei am fugit la capitală pe ideea că unde e mulțime nu mai trebuie să privesc în ochi un singur om să-i spun verde-n piept cine sunt așadar, iată-mă, ăsta sunt, înalt și slab, ascuțit la minte, pletos, cu blugi evazați, ascultător de muzică depeche și sepultura, kreator sau slayer, schulze fără un viitor în orașul în care atunci cînd m-am îmbătat prima oara mama știa înainte să ajung acasă și am dormit pe preș, la ușă, atunci mintea mi-a deschis ușa, am vîndut casetofonul și la început de august îmi așterneam bucureștiul la picioare și cu bani de țigări, de bere plus de metrou, într-o lună puteam plăti luna plină să fie din plin goală pentru mine și luna picura în mine cu bani nevisați mă stropea cu pulberea ei fină de cocaină fața mea era luminoasă ca isus după înălțare numai că isus se înălțase doar pînă la tată iar eu eram deja cu trei salarii deasupra tatălui meu strada îmi stătea la picioare ca un covor roșu peste o mochetă neagră în care ne clăteam nopțile și ochii asemenea unor cămăși în hipoclorit nu e greu să vinzi casete pe stradă dar e greu să vinzi muzică, să vinzi suflet și vis să vinzi viitorul pe care mulți îl așteptau cu americanii sa vinzi ochii mari ai lui lennon și curul lasat al lui yokko să vinzi aerul îmbibat în muzică din stația de autobuz ca pe-o bucată de vită din vremea lui ceașcă cînd apunea soarele peste universitate mîinile noastre înnegrite de praf ne albeau fețele se hrăneau, nu respirau aerul, veneau la noi să ceară muzica de parcă ar fi comandat pentru prima oară homari la restaurant, aveam mai bine de o mie de feluri de mîncare pe masă și era o cină de taină în care taina te ducea pînă în tine și înapoi în cîteva minute, atunci citeam eliade și țin minte o fotografie veche de 14 ani care te vindecă de tine însuți uneori luna era lungă ne venea ca un tricou pînă la genunchi munceam de dimineața pînă noaptea pînă colțul lunii îmi intra în ciocate dar eram atît de veseli și ca niște ardei umpluți cu bucurie număram banii pe la 10 seara și deja cumpăram sferturi de univers, poate și o gagică însetată nu mai aveam chiloți de drăgășani aveam blugi lee și ciocate de crocodil nimic nu era mai important atunci decît menirea noastră de a aduce muzica în lume eram la fel de importanți ca pink floyd, ca deep purple sau king crimson pentru că împărțeam asta tuturor ca o portocală între doi frați eu luam coaja mă stropeam pe față și sucul acela îmi dădea viață, ei miezul, le dădea mica moarte pe care oricine o încearcă atunci cînd e împlinit atunci am cunoscut prima oară dragostea nu aia din cărți, nici aia din liceu, dragostea ca muzică cînd primul om pe care l-am iubit fără să-i spun a fost un aurolac de 45 de ani, fost profesor de franceză dat afară din casă, din universitate pentru că îl acuzase o studentă că i-ar fi cerut iubire interzisă, așa ajunsese carmolist cu buze de scoică, ne strîngea gunoaiele pronunța cu accent perfect michelle ma belle și m-am îndrăgostit de michelle și michelle avea inima ca o casetă pe care o derulai cu creionul, apoi o pregăteai pentru momentul cînd apare autobuzul ce naște copii bătrîni înfometați de muzică, de nou, de o nouă formă de iubire în care trupul nu mai naște, e ca o sugativă care se îmbibă de cer și noaptea pe lună plină face o brumă pe piele mai tare ca heroina michelle ma bellle stătea ca un gargui pe inima mea atunci era vară, se făcuse toamnă și cerul se colora de parcă prevestea tristețe și flamingo roz fetele începuseră s-asculte nirvana și prin mine curgea niagara cu gust de votcă, cu idei de carmol și profu` ăla a murit, l-au găsit într-un tomberon de gunoi pe care cineva scrisese cu un spray simplu și sec michael jackson is white |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy