Furouri albe plutesc sub cer portocaliu-
Luna-pânza își așterne peste codrii-ntunecați,
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu
Cu nouă șoimi prin ramuri, cu ace încurcați...

Tot atâtea fecioare cu aripi-șoimănele
Stârnesc tornade amețitoare aprinse de dorință:
Pe cine să păcălească în joc de măiestrele!?Câmpul le primește doar îmbrăcate-n catrință...

Dânsele îl caută pe cel ce iubirea le-a furat,
Sufletul să-i ia printre oițele aflate la pășunat
Când buciumul o suna sfâșâietor pe-nserat...
Arșița dorului le-a cuprins, pe moș s-au cășunat!

Moș Gerula fluiera ușor pe nas, nepăsător- Întins cu mâna-n brăcinari sub pălăria unui pom,
Uitat de turma mioarelor, la Baba Vesta visător,
Alte june iele, cine știe ce visează un om...?

O portocală mare se plimbă leneș printre stele,
Cerbul-Coroană De Argint o linge în izvor,
Un lup tânăr rupt de foame scheaună cu jele,
Sau poate tânjește după vreun recent amor...

Nălucirea-i tot mai clară în somnul fără griji
Când Fetele Câmpului cuminți îl înconjoară;
În fuste albe-nflorate, sânii goi, cu ochii miji
Îi rup cămașa udă, săruturi îl împresoară.

O limbă-n ureche l-atinge umed, drăgăstos, Barba, buzele-i groase, fruntea lată-i o alintă,
Gerula este vrednic, harnic, încă arătos...
Se ițește prin ițari că poartă o unsă flintă!

Șoaptele de iubire curg, sparg viclenele ecouri,
Țăndări infinite îi intră-n inimă prin sânge,
Deschide ochii, vede: pinguini zburând în stoluri;
Deodată ninge... Dârzul Gerula plânge!

L-a-ncătușat în gheață a Nordului Crăiasă
Viață-n trupul rece până-n Decembrie să-i fie,
Agonia dintr-o legendă vie la vatra luminoasă,
Acum prin însorita și dulce-amara Românie!

Emilian Oniciuc-24.06.2024
Revizuit: 03.07.2024
Foto: ,,Sărutul"- E.L.-2024