La noi acasă vară înseamnă miros de tei,
Cireșul din deal cu crengile-i sărutând pământul reavăn,
Miros de fân și coacăze negre,
Zmeură-n gradina cu de toate,
Povești depănate seara-n pridvorul plin cu mușcate,
Doina cântată încet de un hoinar
Ce s-a-ntâmplat să treacă pe la poarta
Unde fete desculțe țes povești cu tâlc.

Greierii ascunși în ierburile 'nalte,
Clopot de cirezi ce-mbracă drumu-n colb
Și fluierat de drag la câte o poartă cu lampa aprinsă.

La noi acasă se-ascude într-un dor,
Vara și inocența dealtădat.

Uitarea să le-ngroape, e păcat!