când mă gândesc la tine imi apar brusc două riduri sub fiecare ochi
ca un al șaselea deget la mâini și un alt simț al pierzaniei
am vorbit cu nisipul și mi-a spus că iubește ochii, nu clepsidrele
unde am lăsat două urme de tălpi pe plajă am lasat de fapt patru
și unde mi-a înfipt durerea țurțuri în inimă sunt de fapt ghearele turturelelor
care nu mai vor să zboare
tortura nu are nevoie de clește sau foarfece nu presupune apă sau foc
ai trecut prin inima mea ca potopul cu acid și cu lipsa ta
ti-am cumpărat o rochie pe care încă nu ai purtat-o
și stau în ea ca într-un coșciug de granit
noaptea mă înec în întuneric de parcă și luna e goală
fără lumină iar undeva pe jupiter e un lac de gaz înghețat
în care fac pluta în care plâng să crească
până pe pământ.