Cu gândul doresc să-ți dezleg taina,
mă simt asemenea studentului flămând
din cer descarc iubirea
pe unicul peron al vieții.
Sinistrul veac ne ține împreună
să fim argații dragostei de toamnă.
Tu mă privești cu ochiul minții
precum ai descifra în soare zapise cu scrisul șters de vremuri.
Las nostalgia ca pe o haină veche
să te înconjor cu umbra arborelui răsărit pe o stâncă.
Coroana mea de frunze îți aparține!