în crucea nopții
un copil cade din pat
zgomotul trupului pe podea
în întunericul sufocant și torid
pare un zornăit de oscioare
în care triburi ascunse de ochii lumii
ghicesc dacă anul va fi secetos
câți băieți se vor naște
sau cât de uscat e
tutunul

două cireșe amare
cad îndesate pe umăr
o îmbrânceală mai prietenoasă
și bărbătească ce-ți aduce aminte
că dacă azi te-ai trezit
faci parte din planul zilei de azi:
ești prețios
sigur că ești
ai fost făcut pentru lucruri
mai importante
sigur că da
motivaționalul de ieri
e whitewash-ul de mâine

cu cât sunt oamenii mai departe
cu atât pierderea lor e mai suportabilă
ca niște destinații mai puțin cunoscute
în care ai fi vrut să ajungi
catedrala din Reykjavik
sau insulele Diomede
nu-i cine știe ce tragedie că
n-ai reușit

când locuiești între ei
pierderea lor
îți ia mințile
ca organismul dat peste cap
la o schimbare bruscă
de anotimpuri

și-ți vine să zaci ghemuit
în propria țeastă -
o plajă
mușcată vârtos
de anzio annie