la poalele munților dansăm și florile nu zboară în neant,
se agață doar de părul nostru
toți copacii își depun fructele sub tălpile noastre
și noi facem suc,
facem dulceață

dansăm, dansăm

într-un oval de oglindă. mâinile cu piele de lebădă miros a hering, a căpșune
se strâng unele pe altele și sunt funii sfinte
care se înnoadă-n sus spre haloul lui odin
femeile își zâmbesc și se iubesc între ele
cu insecte care le gâdilă pe picioare
orgia feminității fecundează
doar timp ce nu se transformă în moarte

e atât de multă lumină în pori, în obraji și-n rochiile imaculate
ca înainte de sacrificiu
și pulsează pe melodia unei harpe cu chei
irișii s-au tăvălit prin iarbă și prin valuri de ocean, odihniți în suplețea pleoapelor
care au trăit doar post, apă și frumusețe
suntem un tablou pictat pe sub cămășile bărbaților noștri

dansăm, dansăm

ca niște țărănci divine
pentru că vara ieșim din case, să ne botezăm cu iubire
mai mult decât în restul anului
coborâm și ridicăm munții odată cu uralele păgâne
trupurile se îmbrățișează într-un haos al liniilor abstracte
ca într-un geamăt de dragoste, lipsit de rușine
ne atingem taliile dantelate,
legănându-ne capetele cu fețele dezbrăcate la cer
cu obrajii fripți de sărutul prelung al soarelui de iunie

nu se întâmplă nimic aici,
doar dansăm, dansăm
ziua
și iubim, iubim
noaptea
până în ultima zi de vară