am pregătit săruturile în loc de tropar
și patul cu baldachin, cearșafuri albe
ca atunci când era mică
îi ating gleznele și o sprijin de pieptul meu
tu îi sprijini moalele capului și
mâinile îți tremură pe obrajii ei încă fierbinți

încet,
încet,

coboară tu primul scările din turn
aici nu e lumină, doar îngerii fosforescenți
cu mantii de pe lună
care bârfesc nestingheriți

nu spune ceva, că se va trezi
a obosit și are motivele ei misterioase
trebuie s-adoarmă ca să nu murim noi
e un psalm pe care l-am cântat goi
în fața nopții
dar astăzi îi va servi altcuiva, mai bine
am adus un ban, ăsta nu e ochiul dracului
să i-l punem pe degetul mijlociu
e lacrima aruncată de tine în mare
refluxul mi-a adus-o înapoi piatră gravată
și are mirosul tuturor trupurilor îndrăgostite
care s-au căsătorit cu ea

acum

lasă iubirea să adoarmă...

adoarme

dacă te simte, ne va blestema pe amândoi
dacă mă vede, n-o să mai închidă ochii
și va pleca încleștând mâinile
închide ochii
să ne ținem de mână săruturile din minte
pe gura ei
era atât de frumoasă când ne-a creat a doua oară
lasă-i pielea să molipsească pământul
să se facă deal și câmpie cu puf blond în loc de iarbă
care nu va arde niciodată

lasă iubirea să doarmă...

lasă iubirea
să moară