vreau să-mi biciuiesc sângele
să-l pun să se târască până-n venele tale
să-l clocotească pe-al tău să crească multe inimi mici în el
să dea pe-afară să fie război vreau
să-l sechestrez pe Ioan să nu deranjeze câmpul de luptă
trebuie să fie război că fără moarte
nu există majusculă în iubire
vreau să lupt cu fiecare hematie încât
să nu-mi pese a cui dragoste va aduce anarhie
să plesnească pe noi carnea de câte animale blânde am ținut închise
până s-au salbaticit și-acum îi latră și pe îngeri
să se descompună ochii din noi care-au tot vânat stele
când luna ne întorcea spatele vreau

să pier

topindu-mă într-o singură onomatopee o singură silabă
și să mă rostești până simți că te iubesc
mai mult decât toate mamele avute în reîncarnările trecute
ce te-au ținut captiv și abuzat în frică, în singurătățile lor

vreau să-mi biciuiesc tot sângele
cu chipul tău din pernă