Peștișorii drăgălași mușcă cu obrăznicie de picioare
marea își potolește valurile apusul întinde mătăsuri schimbătoare purpurii roz mov argintii sidefii
peste, o parapantă și umbra a doi omuleți
de aici se vede doar conturul lor
de aproape se simte pulsul accelerat respirația întretăiată
frica de înălțime amestecată cu bucurie
mâinile umede strânse
încurajările uite sus marea jos cerul
culorile jucându-se în pupile dilatate

Am putea fi noi doi, dar tu scrii la laptop pe terasă, alături, un espresso dublu,
Întrerupătorul prins de o grindă, sus, ca o perfuzie, palmierii își unduiesc umbrele pe koop
Island Blues
tu scrii eu înot în apa adâncă, regina peștișorilor obraznici, spectatorul parapantei care începe să coboare încet în orizont și mă gândesc
Peste câteva zile voi înfrunta orele timpurii ploile mărunte si migrenele cămara în care moliile s-au înmulțit merele putrede uitate in bolul de pe masă și păianjenii de la ferestre
& asipiratul spălatul călcatul toate muncile sisfice între care plutesc
ca un naufragiat lipsit de speranță

O inimă strivită de un pumn ruginit.
Toamna
Vise cenușii, cafea si viața merge târâș grăpiș
înainte