pe cerul purpuriu
norii par domesticiţi
de cât i-a leganat vântul:
nord-vest, nord-est,
au adormit ca la un cântec de leagăn
ÅŸoptit de chire ÅŸi egrete
iar când s-au trezit au strigat:
apă, vrem apă!
ploaia a făcut un pariu cu ei:
dacă vă dau apă,
o veți vărsa toată pe pământ,
n-o să apucaţi să beţi mare lucru...

norii s-au pus pe băut şi au pierdut pariul
într-adevăr, apa a curs toată pe pământ
iar norii s-au uscat ca rufele la soare,
a mai rămas din ei doar culoarea
gri-albastru
care s-a lipit de cer,
pentru puțin timp.