agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-11-02 | [This text should be read in romana] |
îmi va fi dor de întrebările tale
și nu o să mai vorbesc cu nimeni o să mă închid între cei patru pereți ai inimii și-o să strig convins că nimic nu va răzbate afară în continuare vor crește copaci apele își vor face de cap cu pietrele disprețuite de civilizația fierului și vor muri copii în continuare te-am rugat să ții ochii deschiși îmi amintesc ce frumos scriai literele aveau căciulițele întoarse spre ușa ce dădea în bucătăria de unde trebuia să apară mama cu prăjituri și cafea tata era cu țigările nu fuma dar nu avea nimic împotrivă e destul loc pentru artiști obișnuia să ne mintă în loc de noapte bună prietenii mei fugeau de acasă doar să fie în preajma ideii de libertate nimic nu părea ieșit din comun ori împotriva regimului deși credința că dumnezeu ne vede pe toți avea adepți și atunci ne-am îmbrățișat cum fac oamenii la înmormântări când ochii nu mai au lacrimi și durerea ajunge să-i certe că ocupă locul degeaba îmi părea rău de oameni mâncam cu pătura-n cap să nu mă prindă vreun copil mai rău decât dulcele din poveștile fraților grimm aveam vrăjitoarea mea care îmi ținea de urât în toamnele lungi și pline de panică din cauza faptului că trebuia să merg la școală și nu o puteam îngropa pe marginea drumului nu îmi făcea temele în rest mă chinuiam să trec peste atacurile de panică provocate de iubirile amestecate compulsiv cu dorința de a face bani și a-mi cumpăra un sacou simți când dumnezeu pune un deget pe tine tu o să scrii versuri pe care nimeni nu le va crede dar pe care toți le vor ține sub pernă cât nu va înceta luna să miște apa în pântecul mamelor am citit într-o viziune când stăteam cu fereastra deschisă spre drumul ce aducea moartea aproape de casă aveam cam unsprezece ani și o zi luată cu împrumut de la primul om dispus să întoarcă obrazul de atunci am știut că sinuciderea nu este la îndemâna oricui
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy