Priveşte-L, moartea-n tine de-i curtată
Cum se prelinge pe o nemurire
E Dumnezeu, în liniştea subţire
Cum se aşază în enigma toată.

Neînceput, trăieşte în iubire
Şi visul nesfârşitul Lui să poată
E când pe-afară-i soare ori e zloată
Şi păsări albe trec, să le respire.

Pe nins de stele, plâns de haos, iată-L
Când se aburcă peste zile nopţi,
Pe tot meleagul Cerului e Tatăl.

Când Merii cei ai Şarpelui sunt copţi
Din rugă pe podea-n genunchi arată-l
Şi Crezul meu în El să nu-mi înşopţi.