Pe atunci discurile compacte erau oameni
vedetele pop erau prietenii
și melodiile erau chitări crăpate
și corzile se rupeau des
ne văicăream infantili în semiobscur
Pe atunci discurile compacte mai existau

Pe atunci prietenii se întâlneau
în locuri lipsite de griji și mofturi.

Pe atunci visam la o țară ca afară
îmbujorați de naivități literare
vorbele scădeau ca luna îndurerată
cerul se întuneca a noapte mai devreme
Pe atunci visam să evadăm de aici

Pe atunci prietenii se întâlneau
în locuri lipsite de griji și mofturi.

O fi fost atunci un eden resemnat?
Am fost noi atunci prea mult?