în seara asta dormi iar fără mine
ca un copil ce crede în povești
rostite-n fața unei cupe pline
din care sorb ninsorile cerești
 
ți-aș pregăti un loc cât mai aproape
de patul cald cu fața către geam
mi-ai fi de-ajuns frumos să ne îngroape
cearceaful moale singurul ce-l am
 
să pot visa târziu spre dimineață
cum vom pleca pe-o creangă de alun
te-oi mângâia cu-un zâmbet de paiață
ce i-a furat un an lui Moș Crăciun
 
din sacul plin cu daruri și adrese
la care vom ajunge chiar și noi
eu hotărât de nimeni să nu-mi pese
de-om fi văzuți ieșind din pături goi
 
tu mi-ai vorbi de parcă ți-ar fi bine
un pic de dulce-ai pune-n glasul tău
la sân și Dumneze poate ne-ar ține
cât ne-am iubi de mult puțin sau rău
 
pe urmă va fi luni a câta oară
ne-om învia pe rând parcă din morți
și vom pleca colindători de seară
deschizători de inimi lumi și porți.