când apele râului au îngheţat
muşcând din gleznele mele
şi nisipul a încetat să mai curgă
sub tălpi
pietrele prinzându-mi-se de oase
am ieÅŸit la mal

pământul te izbeşte atunci când păşeşti
după o lungă părăsire
numai mersul cerului printre nori
te va scăpa de ameţeală
pasul următor trebuie să-l faci
dacă nimic nu mai mişcă sub tine
şi apele nu te mai spală
lacrima care cade
o vezi până se îngroapă în ţărână
niciun peşte nu-i să-ţi înghită tristeţile

şi-am învăţat să umblu printre pământeni
păstrând urma mângâierilor
sorbind din ele uneori
să nu uit cum se face